Ἀριθμ. Πρωτ. 539
† Β Α Ρ Θ Ο Λ Ο Μ Α Ι Ο Σ
ΕΛΕΩι ΘΕΟΥ ΑΡΧΙΕΠΙΣΚΟΠΟΣ ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥΠΟΛΕΩΣ
ΝΕΑΣ ΡΩΜΗΣ ΚΑΙ ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΟΣ ΠΑΤΡΙΑΡΧΗΣ
ΠΑΝΤΙ Τῼ ΠΛΗΡΩΜΑΤΙ ΤΗΣ ΕΚΚΛΗΣΙΑΣ ΧΑΡΙΝ, ΕΙΡΗΝΗΝ ΚΑΙ ΕΛΕΟΣ
ΠΑΡΑ ΤΟΥ ΔΗΜΙΟΥΡΓΟΥ ΠΑΣΗΣ ΤΗΣ ΚΤΙΣΕΩΣ
ΚΥΡΙΟΥ ΚΑΙ ΘΕΟΥ ΚΑΙ ΣΩΤΗΡΟΣ ΗΜΩΝ ΙΗΣΟΥ ΧΡΙΣΤΟΥ
Τιμιώτατοι ἀδελφοί καί τέκνα ἐν Κυρίῳ ἀγαπητά,
Ἡ ἑορτή τῆς Ἰνδίκτου, ἡ ἐπίσημος ἡμέρα προσευχῶν διά τό φυσικόν περιβάλλον, εὑρίσκει καί ἐφέτος τήν ἀνθρωπότητα ἀντιμέτωπον μέ ἔντονα καιρικά φαινόμενα λόγῳ τῆς προϊούσης κλιματικῆς ἀλλαγῆς, καταστροφικάς πλημμύρας καί πυρκαϊάς εἰς ὅλον τόν πλανήτην, καθώς καί μέ τήν πανδημίαν τοῦ κορωνοϊοῦ καί τάς κοινωνικάς καί οἰκονομικάς ἐπιπτώσεις της.
Τό γεγονός ὅτι τά περιοριστικά μέτρα εἰς τάς μετακινήσεις καί ἡ ἐπιβολή ὁρίων εἰς τήν βιομηχανικήν παραγωγήν ὡδήγησαν εἰς μείωσιν τῶν ρύπων καί τῆς ἐκπομπῆς ἀερίων, ὑπῆρξεν ἕν ἐπί πλέον σημαντικόν δίδαγμα περί τῆς ἀλληλουχίας τῶν πάντων ἐν τῷ κόσμῳ καί περί τῆς ἀλληλοπεριχωρήσεως πασῶν τῶν διαστάσεων τῆς ζωῆς. Ἀπεκαλύφθη ἐπίσης ἐκ νέου ὅτι αἱ οἰκολογικαί πρωτοβουλίαι τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριαρχείου, αἱ ὁποῖαι ἀποτελοῦν προέκτασιν τῆς θεολογίας καί τῆς λειτουργικῆς παραδόσεως τῆς Ἐκκλησίας, συμπορεύονται μέ τάς διαπιστώσεις τῆς ἐπιστήμης καί τήν προτροπήν ἐκ μέρους τῶν εἰδημόνων πρός πολύπλευρον κινητοποίησιν διά τήν προστασίαν τῆς ἀκεραιότητος τοῦ φυσικοῦ περιβάλλοντος.
Προσευχόμεθα διά τήν ταχεῖαν ὑπέρβασιν τῶν συνεπειῶν τῆς ὑγειονομικῆς κρίσεως καί διά τόν ἄνωθεν φωτισμόν τῶν κυβερνήσεων παγκοσμίως, ὥστε νά μή ἐπιστρέψουν ἤ νά ἐπιμείνουν εἰς τόν οἰκονομισμόν, εἰς ἐκείνας τάς ἀρχάς ὀργανώσεως τῆς οἰκονομικῆς ζωῆς, τῆς παραγωγῆς καί τῆς καταναλώσεως καί τῆς ἐξαντλητικῆς ἐκμεταλλεύσεως τῶν φυσικῶν πόρων, αἱ ὁποῖαι ἴσχυον πρό τῆς πανδημίας. Εἰλικρινής εὐχή τῆς ἡμῶν Μετριότητος εἶναι καί ὁ τερματισμός τῆς διαδόσεως ψευδοεπιστημονικῶν ἀπόψεων περί δῆθεν ἐπικινδυνότητος τῶν ἐμβολίων κατά τοῦ κορωνοϊοῦ Covid-19, τῆς κατασυκοφαντήσεως τῶν εἰδικῶν καί τῆς ἀνερματίστου ὑποβαθμίσεως τῆς σοβαρότητος τῆς νόσου. Δυστυχῶς, παρόμοιαι θέσεις διαδίδονται καί ἀναφορικῶς πρός τήν κλιματικήν ἀλλαγήν, τά αἴτια καί τά ὀλέθρια ἐπακόλουθά της. Ἡ πραγματικότης εἶναι τελείως διαφορετική, ἐνώπιον δέ αὐτῆς ἀπαιτεῖται ὑπευθυνότης, σύμπραξις, συμπόρευσις καί κοινόν ὅραμα.
Εἶναι ἀδιανόητον νά ἀδρανῶμεν, ἐν ἐπιγνώσει τῶν κοινῶν διά τό ἀνθρώπινον γένος μεγάλων συγχρόνων προκλήσεων. Ἡ ἀδιαφορία διά τόν πάσχοντα συνάνθρωπον καί διά τήν καταστροφήν τῆς «καλῆς λίαν» δημιουργίας εἶναι προσβολή τοῦ Θεοῦ καί ἀθέτησις τῶν ἐντολῶν του. Ὅπου ὑπάρχει σεβασμός πρός τήν κτίσιν καί ἔμπρακτος ἀγάπη πρός τόν «ἠγαπημένον τοῦ Θεοῦ» ἄνθρωπον, ἐκεῖ εἶναι παρών ὁ Θεός.
Μετά τήν Ἁγίαν καί Μεγάλην Σύνοδον (Κρήτη 2016), τό Οἰκουμενικόν Πατριαρχεῖον, συμφώνως πρός τό πνεῦμα καί τάς ἀποφάσεις αὐτῆς, ὥρισε μίαν ἐπίσημον ἐπιτροπήν ἐκ θεολόγων διά τήν κατάρτισιν ἑνός κειμένου περί τῶν κοινωνικῶν συνεπειῶν τῆς πίστεώς μας καί περί τῆς κοινωνικῆς ἀποστολῆς καί μαρτυρίας τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας εἰς τόν σύγχρονον κόσμον. Εἰς τό κείμενον τοῦτο, τό ὁποῖον ἔχει ἐγκριθῆ πρός δημοσίευσιν ὑπό τῆς περί ἡμᾶς Ἁγίας καί Ἱερᾶς Συνόδου καί φέρει τόν τίτλον Ὑπέρ τῆς τοῦ κόσμου ζωῆς. Τό κοινωνικόν ἦθος ἐν τῇ Ὀρθοδόξῳ Ἐκκλησίᾳ, σημειοῦνται προσφυῶς τά ἑξῆς: «Ἡ Ἐκκλησία ἐνθαρρύνει τούς πιστούς νά εἶναι εὐγνώμονες διά τά εὑρήματα τῶν ἐπιστημῶν καί νά δέχωνται ἀκόμη καί ἐκεῖνα τά ὁποῖα, ἐνδεχομένως, θά τούς ὑπεχρέωναν νά ἀναθεωρήσουν τάς ἀντιλήψεις των διά τήν ἱστορίαν καί τό πλαίσιον τῆς κοσμικῆς πραγματικότητος. Ἡ ἐπιθυμία δι᾿ ἐπιστημονικήν γνῶσιν ἀπορρέει ἀπό τήν ἰδίαν πηγήν μέ αὐτήν τοῦ ἱμέρου τῆς πίστεως νά εἰσέλθῃ ἔτι βαθύτερον εἰς τό μυστήριον τοῦ Θεοῦ». (§ 71).
Ἡ Ἁγία τοῦ Χριστοῦ Μεγάλη Ἐκκλησία προβάλλει μετ᾿έμφάσεως τό ἀδιαίρετον τῆς προστασίας τοῦ φυσικοῦ περιβάλλοντος καί τῆς φιλανθρώπου μερίμνης διά τόν πλησίον. Τόσον ἡ οἰκοφιλική συμπεριφορά, ὅσον καί ἡ ἀναγνώρισις τῆς ἱερότητος τοῦ ἀνθρωπίνου προσώπου, εἶναι «λειτουργία μετά τήν Λειτουργίαν», ζωτικαί διαστάσεις τῆς εὐχαριστιακῆς πραγματώσεως τῆς Ἐκκλησίας. Ἡ ζωή τῆς Ἐκκλησίας εἶναι ἔμπρακτος σεβασμός τῆς κτίσεως καί τόπος καί τρόπος τοῦ πολιτισμοῦ τοῦ προσώπου καί τῆς ἀλληλεγγύης.
Τιμιώτατοι ἀδελφοί καί προσφιλέστατα τέκνα,
Εἰς αὐτήν τήν δύσκολον περίοδον, ἡ ἀνάληψις πρωτοβουλιῶν διά τόν περιορισμόν τῆς πανδημίας ἀποτελεῖ βασικόν ποιμαντικόν καθῆκον διά τήν Ἐκκλησίαν. Κατηγορική ἠθική ἐπιταγή εἶναι ἐπίσης ἡ στήριξις τῆς γενικῆς προσβάσεως εἰς τόν ἐμβολιασμόν κατά τοῦ κορωνοϊοῦ, πρωτίστως δέ διά τούς πτωχοτέρους λαούς, κατά τόν Κυριακόν λόγον, «ἐφ᾿ ὅσον ἐποιήσατε ἑνί τούτων τῶν ἀδελφῶν μου τῶν ἐλαχίστων, ἐμοί ἐποιήσατε» (Ματθ. κε’, 40). Ὀφείλομεν νά ἀγαπῶμεν ἀλλήλους «καθώς ὁ Χριστός ἠγάπησεν ἡμᾶς» (Ἐφέσ. ε’, 2) καί νά ἀναδεικνυώμεθα «ἱερεῖς» τῆς δημιουργίας, φυλάσσοντες καί καλλιεργοῦντες αὐτήν μέ ἐπιμέλειαν καί στοργήν, ἀναφέροντες τό τιμαλφέστατον τοῦτο δῶρον τῆς Θείας Χάριτος μετ᾿ εὐχαριστίας εἰς τόν Κτίστην τῶν ἁπάντων.
Κατακλείοντες, εὐχόμεθα ὁλοθύμως πᾶσιν ὑμῖν εὐλογημένον, ὑγιές καί καλλίκαρπον τό νέον ἐκκλησιαστικόν ἔτος καί ἐπικαλούμεθα ἐφ᾿ ὑμᾶς, μεσιτείᾳ τῆς Παναγίας τῆς Παμμακαρίστου, τήν χάριν καί τό ἔλεος τοῦ Κυρίου καί Σωτῆρος ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ, ᾯ ἡ δόξα καί τό κράτος εἰς τούς ἀπεράντους αἰῶνας. Ἀμήν!
,βκα’ Σεπτεμβρίου α’
Ὁ Κωνσταντινουπόλεως
διάπυρος πρός Θεόν εὐχέτης πάντων ὑμῶν
† B A R T H O L O M E W
By God’s Mercy Archbishop of Constantinople-New Rome
and Ecumenical Patriarch
To the Plenitude of the Church
Grace, Peace and Mercy from the Maker of All Creation
Our Lord God and Savior Jesus Christ
Esteemed brethren and beloved children in the Lord,
The Feast of the Indiction, the solemn day of prayers for the natural environment, finds once again humanity confronted with intense weather conditions due to mounting climate change, with devastating floods and fires across the globe, as well as with the Coronavirus pandemic and its socioeconomic consequences.
The fact that the restrictive measures in transportation and the limits imposed on industrial production have resulted in a reduction of pollutants and emissions, offered an additional valuable lesson on global interconnection and on the interdependence of all dimensions of life. Moreover, it has been also revealed anew that the Ecumenical Patriarchate’s ecological initiatives, which comprise an extension of the Church’s theology and liturgical tradition, correspond with scientific findings and with experts’ recommendations calling for multifaceted mobilization in order to protect the integrity of the natural environment.
We thus pray for the swift overcoming of the consequences of the health crisis and for the illumination from above of governments throughout the world, so that they do not return to or persist upon economism, to those principles of organization of the economic life, of production and consumption, of exhaustive exploitation of natural resources, principles that prevailed prior to the pandemic. Further, it is our genuine desire that the dissemination of pseudoscientific opinions concerning the purported dangers of the Covid-19 vaccines, the slander aimed toward specialists of the medical field, and the unfounded degradation of the seriousness of the disease, be terminated. Unfortunately, similar opinions are propagated in regard to climate change as well, its cause and its disastrous effects. The reality is entirely different, and must be faced with responsibility, collaboration, joint actions, and common vision.
Inactivity is inconceivable when in full knowledge of the shared great contemporary challenges of humanity. Indifference toward our suffering brethren and toward the destruction of the “very good” creation, is an offence against God and a violation of His commandments. Wherein exist respect toward creation and tangible love toward man, the “beloved of God,” therein God is present.
After the Holy and Great Council (Crete, 2016), the Ecumenical Patriarchate, in accordance to its spirit and decisions, appointed an official commission, comprised of theologians, to draft a document on the social implications of our faith and on the social mission and witness of the Orthodox Church in the contemporary world. This text, which was approved for publication by the Holy and Sacred Synod and is entitled For the Life of the World: Toward a Social Ethos of the Orthodox Church, states the following: “The Church encourages the faithful to be grateful for—and to accept—the findings of the sciences, even those that might occasionally oblige them to revise their understandings of the history and frame of cosmic reality. The desire for scientific knowledge flows from the same wellspring as faith’s longing to enter ever more deeply into the mystery of God” (§ 71).
The Holy Great Church of Christ emphatically highlights the indivisibility of the natural environment’s protection and the philanthropic care for one’s neighbor. Both an eco-friendly stance and the recognition of the sacredness of the human person are a “liturgy after the Liturgy,” vital dimensions of the Eucharistic actualization of the Church. The life of the Church is a manifest respect for creation, as well as the place and the way of experiencing the culture of personhood and of solidarity.
Most honorable brothers and cherished children,
Throughout this difficult period, it is an essential pastoral duty of the Church to undertake initiatives for the containment of the pandemic. And it is also a categorical ethical mandate to support global access to the immunization against the coronavirus, especially in poorer nations, in accordance with the words of our Lord, “Inasmuch as you have done it unto one of the least of these my brethren, you have done it unto me” (Matt. 25:40). We ought to love one another “as Christ has loved us” (Eph. 5:2) and to show ourselves as “priests” of creation, safeguarding and cultivating it with care and affection, and, offering in thanksgiving this exceedingly precious gift of God’s Grace unto the Creator of all.
In closing, we wholeheartedly wish unto all a blessed, healthful and fruitful new ecclesiastical year, and we call upon you, through the intercessions of the Theotokos Pammakaristos, the grace and mercy of our Lord and Savior Jesus Christ, to Whom be the glory and the dominion unto the everlasting ages. Amen!
September 1, 2021
†Bartholomew of Constantinople
Fervent supplicant of all before God
† Bartholomaios
par la grâce de dieu Archevêque de Constantinople,
Nouvelle Rome, et Patriarche OEcuménique
que la grâce, la paix et la miséricorde
de notre seigneur, Dieu et sauveur Jésus Christ,
auteur de toute la création,
soient avec le plérôme de l’Eglise
Honorables frères et enfants bien-aimés dans le Seigneur,
Cette année, la fête de l’Indiction, journée officielle de prière pour l’environnement naturel, trouve l’humanité confrontée à des phénomènes météorologiques extrêmes dus au changement climatique, aux inondations et aux incendies dévastateurs sur toute la planète, ainsi qu’à la pandémie du coronavirus, à ses retombées sociales et économiques.
Les mesures restrictives des déplacements et les limites imposées aux activités industrielles ont eu pour effet une diminution de polluants et de la pollution de l’air. Un important enseignement supplémentaire est tiré de ce fait sur la séquence et l’interdépendance de toutes les dimensions de la vie. Ce fait a aussi révélé à nouveau que les initiatives écologiques du Patriarcat Œcuménique – corollaire de la théologie et de la tradition liturgique de l’Église – vont de pair avec les constats de la science et l’appel à la mobilisation que les spécialistes lancent aux acteurs sociaux et économiques pour protéger l’intégrité de l’environnement naturel.
Nous prions pour que les conséquences de la crise sanitaire soient rapidement jugulées, pour que les gouvernants à l’échelon international reçoivent l’éclairage divin pour ne plus revenir ou insister sur ce qui prévalait avant la pandémie : l’économisme, les principes d’organisation de la vie économique, de production et de consommation, et d’exploitation épuisant les ressources naturelles. Notre souhait sincère c’est que l’on cesse de divulguer des avis pseudo-scientifiques sur le risque prétendu des vaccins contre le Covid-19, de dénigrer les spécialistes et de sous-estimer inconsidérément la gravité de la maladie. Malheureusement, des thèses semblables sont aussi propagées concernant le changement climatique, ses causes et ses conséquences désastreuses. La réalité est totalement différente et pour y faire face, il faut faire preuve du sens de responsabilité, réfléchir et agir ensemble, partager une vision d’avenir commune.
L’inaction est inconcevable alors que l’on a parfaitement conscience des grands défis qui interpellent l’humanité. Rester indifférents à la souffrance du prochain et à la destruction de la création « très bonne » c’est offenser Dieu et violer ses commandements. Dieu est présent là où il y a respect envers la création et amour traduit en acte envers son « bien-aimé », l’être humain.
À l’issue du saint et grand Concile (Crète, 2016), conformément à son esprit et à ses décisions, le Patriarcat Œcuménique a créé un comité officiel de théologiens mandatés pour élaborer un document sur les conséquences sociales de notre foi, et sur la mission et le témoignage de l’Église orthodoxe dans le monde contemporain. Dans ce texte dont la publication a été approuvée par notre saint-synode et qui est intitulé Pour la vie du monde. Vers un ethos social be l’Église orthodoxe, on note pertinemment ce qui suit : « L’Église encourage les croyants à être reconnaissants envers les découvertes scientifiques et à accepter même celles qui pourraient les obliger à revoir leurs idées sur l’histoire et sur le contexte de la réalité séculière. L’aspiration à la connaissance scientifique puise dans la même source que l’ardent désir de la foi de pénétrer davantage le mystère de Dieu » (§ 71).
La sainte Grande Église du Christ tient à souligner que la protection de l’environnement naturel est inséparable de la sollicitude envers le prochain. Aussi bien le comportement écologique que la reconnaissance du caractère sacré de la personne humaine sont une « liturgie après la Liturgie », des dimensions vitales de la réalisation eucharistique de l’Église. La vie de l’Église c’est le respect réel envers la création, c’est la façon, le lieu où s’épanouit la culture de la personne et de la solidarité.
Honorables frères et enfants bien-aimés dans le Seigneur,
Dans la période difficile que nous traversons, l’Église a le devoir pastoral fondamental de prendre des initiatives pour juguler la pandémie. Pour elle c’est un impératif moral catégorique de soutenir l’accès général à la vaccination contre le coronavirus avant tout aux peuples les plus pauvres, conformément à la parole du Seigneur « toutes les fois que vous l’avez fait à l’un de ces plus petits de mes frères, c’est à moi que vous l’avez fait (Mt 25, 40). Nous devons nous aimer les uns les autres « à l’exemple du Christ qui nous a aimés » (Ep 5, 29 et nous avérer « officiants » de la création, la garder et la cultiver avec diligence et affection, référant avec remerciement au Créateur de toutes choses ce don précieux de la Grâce divine.
En concluant, nous souhaitons à vous tous que la nouvelle année ecclésiastique soit bénie, saine et fructueuse, et, par l’intercession de la toute-Sainte Mère de Dieu Pammakaristos, nous invoquons sur vous la grâce et l’infinie miséricorde de notre Seigneur et Sauveur Jésus Christ, auquel appartiennent la gloire et la puissance dans les siècles des siècles. Amen !
1er Septembre 2021
† Bartholomaios de Constantinople
votre fervent intercesseur devant Dieu.
† B A R T O L O M E O
PER GRAZIA DI DIO ARCIVESCOVO DI COSTANTINOPOLI
NUOVA ROMA E PATRIARCA ECUMENICO
A TUTTO IL PLEROMA DELLA CHIESA GRAZIA, PACE E MISERICORDIA
DAL FATTORE DI TUTTO IL CREATO
IL SIGNORE E DIO E SALVATORE NOSTRO GESU’ CRISTO
Onoratissimi fratelli e amati figli nel Signore,
La festa della Indizione, il giorno ufficiale di preghiere per l’ambiente naturale trova anche quest’anno l’umanità faccia a faccia con intensi fenomeni atmosferici a causa del progressivo cambiamento climatico, alluvioni catastrofiche ed incendi sull’intero pianeta, così come con la pandemia del coronavirus e le sue conseguenze sociali ed economiche.
Il fatto che le misure restrittive nei movimenti e la imposizione di limiti alla produzione biomeccanica abbiano condotto alla riduzione delle sostanze inquinanti e delle emissioni di gas, ha rappresentato inoltre un insegnamento significativo sulla concatenazione di ogni cosa nel mondo e sulla compenetrazione reciproca di tutte le dimensioni della vita. Ancora di nuovo si è rivelato il fatto che le iniziative ecologiche del Patriarcato Ecumenico, le quali costituiscono una estensione della teologia e della tradizione liturgica della Chiesa, camminano insieme con le constatazioni della scienza e la esortazione da parte degli esperti di una mobilitazione multilaterale per la protezione della integrità dell’ambiente naturale.
Preghiamo per il veloce superamento delle conseguenze della crisi sanitaria e per la illuminazione dall’alto dei governanti di tutto il mondo, perché non ritornino o persistano nell’economismo, in quei principi di organizzazione della vita economica, di produzione e di consumo e di sfruttamento estenuante delle risorse naturali che erano in vigore prima della pandemia. Augurio sincero della nostra Modestia è anche la fine della divulgazione di pareri pseudoscientifici sulla pretesa pericolosità dei vaccini contro il coronavirus Covid-19, della diffamazione degli esperti e della sottovalutazione non equilibrata della gravità della malattia. Purtroppo, simili tesi si diffondono anche riguardo al cambiamento climatico, alle cause e alle sue conseguenze funeste. La realtà è completamente diversa, davanti alla quale si richiede senso di responsabilità, collaborazione, cooperazione ed un sogno comune.
È inconcepibile essere inerti, consapevoli delle grandi sfide comuni attuali per il genere umano. La indifferenza per i nostri simili che soffrono e per la distruzione della creazione “assai bella”, è un oltraggio a Dio e inosservanza dei suoi comandamenti. Dove c’è rispetto verso il creato e amore tangibile verso l’uomo “amato da Dio”, lì è presente Dio.
Dopo il Santo e Grande Concilio (Creta 2016), il Patriarcato Ecumenico, in accordo con il suo spirito e le sue decisioni, ha designato una commissione ufficiale di teologi per preparare un testo sulle conseguenze sociali della nostra fede e sulla missione sociale e la testimonianza della Chiesa Ortodossa nel mondo contemporaneo. In questo testo, approvato dal nostro Santo e Sacro Sinodo per essere pubblicato, che porta il titolo “Per la vita del mondo. Verso un ethos sociale della Chiesa Ortodossa”, viene sottolineato opportunamente quanto segue: “E la Chiesa incoraggia i fedeli ad essere grati e ad accettare le scoperte delle scienze, anche quelle che potrebbero occasionalmente obbligarli a rivedere la loro comprensione della storia e nell’ambito della realtà cosmica. Il desiderio della conoscenza scientifica scaturisce dalla stessa sorgente del desiderio della fede, di entrare sempre più profondamente nel mistero di Dio.” (§ 71)
La Santa e Grande Chiesa di Cristo promuove con enfasi l’indivisibilità della protezione dell’ambiente naturale e la assistenza filantropica per il prossimo. Tanto il comportamento amichevole per l’ambiente, quanto pure il riconoscimento della sacralità della persona umana, sono una “liturgia dopo la liturgia”, dimensioni vitali della realtà eucaristica della Chiesa. La vita della Chiesa è rispetto tangibile del creato e luogo e modo della cultura della persona e della solidarietà.
Onoratissimi fratelli e figli amatissimi,
In questo difficile periodo, l’assunzione di iniziative per la delimitazione della pandemia costituisce un dovere pastorale fondamentale per la Chiesa. Una ingiunzione etica categorica è pure il sostenere l’accesso generale alla vaccinazione contro il coronavirus, prima di tutto per i popoli più poveri, secondo la parola del Signore: “tutto quello che avete fatto a uno solo di questi miei fratelli più piccoli, l’avete fatto a me” (Mt. 25,40). Dobbiamo amarci l’un l’altro “nel modo in cui anche Cristo ci ha amato” (Ef. 5,2) e dobbiamo distinguerci come “sacerdoti” della creazione, proteggendola e curandola con diligenza e affetto, riportando questo dono preziosissimo della Grazia Divina come ringraziamento al Creatore di ogni cosa.
Concludendo, auguriamo di tutto cuore a tutti voi un nuovo anno ecclesiastico benedetto, sano, con buoni frutti e invochiamo su di voi, con la mediazione della Vergine Pammacharistos, la grazia e la misericordia del Signore e Salvatore nostro Gesù Cristo, a Lui sia la gloria e la potenza nei secoli infiniti. Amen!
Fanar, 1° settembre 2021
Il Patriarca di Costantinopoli
Fervente intercessore presso Dio per tutti voi.
† BARTOLOMEU
DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CONSTANTINOPOLULUI
NOUA ROMĂ ȘI PATRIARH ECUMENIC
ÎNTREGII PLEROME A BISERICII HAR, PACE ȘI MILĂ
DE LA CREATORUL ÎNTREGII LUMI
DOMNUL ȘI DUMNEZEUL ȘI MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS
Cinstiți frați și iubiți fii în Domnul,
Sărbătoarea începutului Noului An bisericesc, zi solemnă de rugăciune pentru mediul înconjurător, găsește încă odată umanitatea confruntată cu severe fenomene meteorologice, datorită complexității schimbării climatice, cu inundații catastrofale și incendii pe întreaga suprafață a pământului, ca și cu pandemia provocată de virusul Corona și consecințele ei socio-economice.
Faptul că măsurile restrictive în transport și limitele impuse producției industriale au condus la o reducere a factorilor poluanți și a emisiilor de gaze, a oferit o lecție suplimentară importantă interconectivității globale și interdependenței tuturor dimensiunilor vieții. S-a dovedit din nou, că inițiativele ecologice ale Patriarhiei Ecumenice, care constituie o reflectare a teologiei și tradiției liturgice a Bisericii, merg împreună cu descoperirile științei și cu recomandările specialiștilor, chemând la o mobilizare multidimensională pentru protejarea mediului înconjurător.
Ne rugăm pentru depășirea rapidă a consecințelor crizei din domeniul sănătății și pentru luminarea de Sus a guvernelor lumii, astfel încât să nu se întoarcă sau să persiste asupra factorului economic în principiile de organizare a vieții economice, a producției și consumerismului, a exploatării epuizante a resurselor naturale, principii care erau în vigoare și înainte de pandemie. Dorință sinceră a smereniei Noastre este și zădărnicirea propagării punctelor de vedere pseudoștiințifice despre așa-zisul risc al vaccinurilor împotriva virusului Covid-19, calomnia îndreptată împotriva specialiștilor din mediul medical și decredibilizarea nefondată a seriozității îmbolnăvirii. Din nefericire, opinii similare sunt propagate și în ceea ce privește schimbarea climatică, cauzele și efectele ei dezastroase. Realitatea este complet diferită și trebuie confruntată cu responsabilitate, colaborare, acțiuni binevoitoare și viziune comună.
Este imposibil să nu ne implicăm, cunoscând marile provocări contemporane comune întregului neam omenesc. Indiferența față de semenul nostru aflat în suferință și față de distrugerea creației „bune foarte“ constituie o ofensă adusă lui Dumnezeu și o încălcare a poruncilor Sale. Oriunde există respect față de creație și iubire concretă față de omul „iubit de Dumnezeu”, acolo este prezent și Dumnezeu.
După Sfântul și Marele Sinod (Creta 2016), Patriarhia Ecumenică, în conformitate cu spiritul și hotărârile acestuia, a hotărât constituirea unei comisii oficiale, din care fac parte teologi, în vederea redactării unui document despre consecințele sociale ale credinței noastre, despre misiunea socială și mărturia Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană. În acest document, care a fost acceptat spre publicare de către Sinodul Patriarhiei Ecumenice, purtând titlul: Pentru viața lumii: Spre un ethos social al Bisericii Ortodoxe, se exprimă următoarele: „Biserica Ortodoxă încurajează credincioșii să fie recunoscători pentru descoperirile științei și să le accepte, inclusiv pe acelea care, eventual, i-ar determina să-și revizuiască înțelegerile/percepțiile cu privire la istorie și la spectrul realității cosmice. Dorința de cunoaștere științifică izvorăște din același izvor cu cel al credinței, dorind să pătrundă și mai profund taina lui Dumnezeu” (p.71).
Sfânta și Marea Biserică a lui Hristos evidențiază cu stăruință indivizibilitatea protecției mediului înconjurător și a grijii filantropice față de semen. Atât comportamentul ecologic-prietenesc, cât și recunoașterea sacralității persoanei umane, este „o liturghie după Liturghie”, dimensiuni vitale ale actualizării euharistice a Bisericii. Viața Bisericii este respect manifestat față de creație, ca și loc și mod de experiere/trăire a culturii persoanei și a solidarității.
Cinstiți frați și dragi fii spirituali,
În această perioadă dificilă, constituie o responsabilitate pastorală fundamentală a Bisericii asumarea de responsabilități pentru limitarea pandemiei. Un imperativ etic categoric este, de asemenea, sprijinul global al accesului la imunizare împotriva virusului Corona, în special în rândul națiunilor celor mai sărace, în conformitate cu cuvintele Mântuitorului, „întrucât ați făcut unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie mi-ați făcut” (Mt. 25:40). Ne e de folos să ne iubim unii pe alții, „precum și Hristos ne-a iubit pe noi” (Ef. 5:2) și să ne dovedim a fi „preoți ai creației”, păzindu-o și cultivând-o cu grijă și afecțiune, oferind ca și recunoștință Creatorului tuturor acest prețios dar al harului lui Dumnezeu.
În încheiere, dorindu-vă tuturor un An Nou bisericesc binecuvântat, roditor, cu sănătate, invocăm asupra voastră mijlocirea Maicii Domnului Pammakaristos, harul și milostivirea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia-I fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin!
1 Septembrie 2021
† Bartolomeu al Constantinopolului
Fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toți
photo: Nikos Papachristou / Ecumenical Patriarchate
